Decizia CCR nr. 605/2019Punctul 17

17. Curtea a mai reținut, totodată, că „existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și agenții economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție.“ Curtea reține că reglementarea criticată din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală instituie o derogare de la Codul de procedură civilă, rațiunea sa constând în faptul că asigură celeritatea desfășurării procedurilor fiscale și, în final, ritmicitatea încasărilor la bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare obiectivă și rezonabilă a acestei excepții de la regula consacrată de prevederile Codului de procedură civilă. ...