Decizia CCR nr. 596/2019Punctul 8

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispozițiile de lege criticate reprezintă o aplicație a art. 172 alin. (9) și (10) din Codul de procedură penală. Prevederile de lege criticate nu conțin o enumerare exhaustivă a ministerelor de resort care trebuie să acorde un aviz în cazul numirii acestor specialiști, pentru că legiuitorul infraconstituțional a avut în vedere dinamica guvernamentală, respectiv faptul că la investirea unui nou Guvern sau atunci când se fac remanieri ale componenței Guvernului au loc și schimbări ale denumirii unor ministere ori chiar desființarea unora dintre acestea, atribuțiile ministerelor desființate fiind preluate de alte ministere sau alte autorități și agenții publice. De aceea, pentru a se evita necesitatea unor intervenții legislative succesive asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 doar pentru a pune în acord textul art. 11 al acestui act normativ cu noile denumiri ale ministerelor, s-a utilizat sintagma „ministere de resort“; în aplicarea dispozițiilor legale criticate, pentru numirea unor specialiști se solicită avizul consultativ al ministerului care are competențe legale în domeniul în care respectivul specialist are calificări ce urmează a fi utilizate de către Direcția Națională Anticorupție pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Desigur, în cazul în care nu există un minister cu competențe legale în domeniul de activitate în care specialistul posedă calificări, numirea acestuia se face fără a se mai solicita avizul consultativ anterior menționat. Invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la claritatea unei legi, Guvernul consideră că dispozițiile de lege criticate sunt formulate într-o manieră clară și precisă, care permite destinatarilor normelor juridice să prevadă într-o măsură rezonabilă care sunt atât consecințele conformării la prescripțiile legale, cât și cele ale nerespectării normelor legale. Aspectele invocate de autorul excepției sunt aspecte care țin de aplicarea legii și nu constituie motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat. Or, modul de aplicare a legii poate fi cenzurat, în condițiile legii, de instanțele judecătorești de control, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 667 din 30 aprilie 2009. În final, Guvernul consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 21 din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, câtă vreme nu împiedică soluționarea cauzei deduse judecății de către o instanță de judecată care să se bucure de jurisdicție deplină, adică una care să analizeze cauza atât în ceea ce privește aspectele de fapt, cât și pe cele de drept, nici nu limitează dreptul inculpatului de a fi apărat, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege și în condițiile prevăzute de aceasta, putând să se prevaleze de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil. ...