Decizia CCR nr. 622/2019Punctul 10

10. Se mai susține că măsura eliminării sporului de 25% are semnificația unei suspendări parțiale a exercitării dreptului la încasarea salariului. Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, ceea ce conduce la încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (a se vedea în acest sens hotărârile pronunțate în cauzele Ásmundsson împotriva Islandei, 2004, și Moskal împotriva Poloniei, 2009). Se susține că sporul de 25% face parte din indemnizație, astfel că este un drept fundamental, întrucât dreptul la salariu este un corolar al dreptului la muncă. Chiar dacă acest spor ar fi considerat un adaos la salariu, tot nu ar putea fi înlăturat, pentru că s-ar încălca art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia România este un stat social, în care dreptatea este valoare supremă. Prin urmare, acest spor nu poate fi condiționat de încadrarea în cheltuielile cu salariile, aprobate prin bugetul ANAF și, după caz, prin bugetele instituțiilor publice din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională. Mai mult, legea salarizării nu condiționează acordarea sporurilor salariale de alocările bugetare. Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, autorul excepției susține că, fiind beneficiar al dreptului salarial recunoscut printr-o lege, are o speranță legitimă privind stabilitatea și coerența legislativă, astfel încât trebuie să beneficieze neîngrădit de drepturile legal dobândite, cu precizarea că acestea țin intrinsec de cariera profesională. ...