Decizia CCR nr. 611/2019Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Susține, astfel, că nici prevederile art. 23 din Legea nr. 503/2004 și nici cele ale art. 13 din Legea nr. 213/2015 nu consacră posibilitatea creditorilor de asigurări de a se adresa direct instanței de judecată cu o acțiune în pretenții îndreptată împotriva Fondului de garantare a asiguraților și că prin criticile formulate autorii excepției solicită în mod indirect completarea legii, în sensul inserării în cuprinsul acesteia a mențiunii că parcurgerea procedurii administrative ar fi facultativă pentru creditor. Or, din această perspectivă, raportat la prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Mai mult, arată că interpretarea și aplicarea legii sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a celorlalte instanțe judecătorești. ...