Decizia CCR nr. 623/2019Punctul 18

18. Începutul prescripției extinctive reprezintă un aspect esențial al acestei instituții juridice, întrucât momentul de la care începe cursul prescripției determină data la care ea urmează să se împlinească. Acesta este motivul pentru care începutul prescripției are o reglementare legală expresă, legiuitorul neputând lăsa la latitudinea/voința părților fixarea acestei date. Așa fiind, legiuitorul poate stabili fie un moment unic când se naște dreptul la acțiune, ceea ce echivalează cu instituirea unei reguli generale privind începutul prescripției extinctive, regulă care este reprezentată de dispozițiile art. 2.523 din Codul civil, potrivit cărora „Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui“, fie, prin excepție de la regula generală, ipoteze particulare în cazul cărora prescripția dreptului la acțiune să curgă de la o anumită dată prevăzută expres sau care este determinată generic, astfel încât să poată fi ușor identificată de părți, în funcție de împrejurările raportului juridic dintre ele. O astfel de ipoteză o constituie dispozițiile art. 2.526 din Codul civil, care prevăd că, în cazul prestațiilor succesive, „prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă“. ...