Decizia CCR nr. 623/2019Punctul 21

21. Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că noțiunea de „prestație“ se regăsea și în forma anterioară a legii care reglementa prescripția extinctivă, respectiv Decretul nr. 167/1958. Deși actul normativ nu definea în mod expres noțiunea, art. 12 prevedea că „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită“. Prin urmare, Curtea remarcă faptul că noțiunea a fost consacrată normativ, astfel că jurisprudența și doctrina au utilizat-o și au dezvoltat-o până la data intrării în vigoare a noului Cod civil, oferindu-i un înțeles constant, de executare a unei obligații sau a unei plăți. Adoptarea noului Cod civil, în care, de asemenea, legiuitorul nu definește expres noțiunea, dar pe care o utilizează în cuprinsul a numeroase dispoziții ale legii, coroborată cu faptul că, în mod firesc, jurisprudența care vine în continuarea celei existente are drept reper cele statuate anterior, determină caracterul previzibil al noțiunii de „prestație“. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu au o formulare ambiguă, neclară și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de o pregătire juridică temeinică, așa cum susține autorul excepției, astfel că nu încalcă cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. ...