Decizia CCR nr. 64/2019Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prin condiționarea imperativă a candidaturii de existența unei liste cu minimum 200.000 de semnături este direct și neechivoc îngrădit dreptul oricărui cetățean care ar intenționa să candideze la alegerile prezidențiale. Strângerea unui număr de 200.000 de semnături reprezintă o operațiune extrem de greoaie și de costisitoare. Dacă un candidat al unui partid politic sau al altei organizații beneficiază la strângerea de semnături de suportul logistic al organizației, prin oameni care să strângă acele semnături, în mod voluntar sau plătiți fiind, în cazul unui candidat independent această activitate este aproape imposibilă. Numărul de 200.000 de semnături și distribuția lor, potrivit legii, reprezintă mai mult decât populația medie urbană/localitate a României. Prin urmare, pentru a putea strânge un număr atât de mare de semnături, este absolut necesară asistența a cel puțin câteva zeci de persoane care să fie distribuite cel puțin în orașele mari, cu peste 20-30.000 de locuitori. Cum o asemenea activitate consumă un timp semnificativ este evident că vor exista foarte puține persoane care să accepte această activitate cu titlu gratuit, iar remunerarea presupune existența unor fonduri bănești importante. O asemenea condiționare a dreptului de a fi ales este extrem de oneroasă și nu are o justificare pertinentă. ...