Decizia CCR nr. 524/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, sub aspectul previzibilității normei juridice și al proporționalității sancțiunii. În acest sens arată că, la momentul condamnării penale, norma criticată din Legea nr. 188/1999 nu era suficient de clară. Apreciază că modificarea textului de lege criticat „a intervenit pentru a lămuri faptul că lit. f) a art. 98 din Legea nr. 188/1999 vizează inexistența unei situații în care o condamnare prevăzută la art. 54 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 să poată conduce la încetarea raportului de serviciu“. Consideră că „la momentul la care reclamantul funcționar public a cunoscut că există o astfel de condamnare, știa că nu va atrage pentru el consecința încetării funcției publice, întrucât, la momentul condamnării, magistratul putea să dispună această sancțiune accesorie, dar nu a dispus-o“. Mai arată că „privativ de libertate înseamnă luarea din mediul în care activează funcționarul și excluderea din acest mediu“. În concluzie, susține că „interpretarea normei juridice din perspectiva comparației cu art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 o lipsește de caracterul previzibil și predictibil“. ...