Decizia CCR nr. 532/2019Punctul 9

9. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut de Curtea Constituțională în Decizia nr. 306 din 27 martie 2012, în sensul constituționalității prevederilor legale criticate. În acest sens arată că studiul disciplinei Religie, în conformitate cu opțiunea elevului și acordul părintelui sau al tutorelui legal, în măsura în care obiectul materiei și modalitatea de predare se integrează procesului normal de învățământ și se axează pe prezentarea unor elemente de cultură religioasă generale, abordate într-o manieră neutrală, nu poate fi considerat, ca și în cazul altor discipline, o modalitate de constrângere a subiecților în aderarea la o anumită religie. În plus, prevederile criticate trebuie examinate prin prisma art. 32 alin. (7) teza finală, art. 29 alin. (1) teza finală și alin. (6) din Legea fundamentală, art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 18 alin. (1) și (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 13 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în esență, toate aceste prevederi fiind reluate de art. 29 alin. (1) și (6) din Constituție. În concluzie, dispozițiile de lege criticate nu pot fi interpretate decât în strictă conformitate cu art. 29 din Constituție. ...