Decizia CCR nr. 6/2019Punctul 13

13. De asemenea, Curtea constată că, în cauză, contestatorul este nemulțumit și de soluția legislativă potrivit căreia candidaturile propuse de partidele și de alianțele politice, precum și candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susținute de cel puțin 200.000 de alegători, sens în care invocă o „excepție de neconstituționalitate“, fără a indica însă textul care ar forma obiectul acesteia. Curtea constată că art. 4 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde o atare condiție de fond, iar art. 27 alin. (2) lit. c) din aceeași lege, condiția de formă a depunerii listei de susținători astfel întocmite. Or, o asemenea excepție poate fi analizată numai în cadrul exercitării atribuției Curții Constituționale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție, potrivit căruia Curtea „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului“, iar nu și în cadrul atribuției reglementate de dispozițiile art. 146 lit. f) din Constituție, potrivit cărora Curtea Constituțională „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului“, astfel că nu poate face obiectul contenciosului electoral [Hotărârea nr. 45 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 24 noiembrie 2000, Hotărârea nr. 19 din 10 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.085 din 23 noiembrie 2004, Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, sau Hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 26 octombrie 2009]. ...