Decizia CCR nr. 505/2019Punctul 42

42. La data de 21 noiembrie 2016, Ministerul Transporturilor a contestat la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal atât procesul-verbal de constatare înregistrat cu nr. 137.984 din 3 august 2016, cât și Decizia nr. III/13 din 29 august 2016, printre altele, sub aspectul celor constatate și dispuse în legătură cu plata compensațiilor pentru serviciile de transport din cadrul pachetului minim social. Prin Sentința civilă nr. 2.168 din 8 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1.071 din 28 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, constatându-se, în esență, că „pentru a efectua plata subvențiilor era necesar să se adopte o hotărâre de Guvern prin care să fie aprobat actul adițional de actualizare pe anul 2015 a contractelor de servicii publice încheiate cu operatorii de transport feroviar“. Instabilitatea ministerială „nu înlătură obligația legală a reclamantului de a efectua plata subvențiilor în conformitate cu prețurile actualizate stabilite prin hotărâre de Guvern. [...] Curtea [de Apel - s.n.] constată că, prin actele contestate, pârâta nu a negat faptul că nu s-ar fi prestat serviciile de transport feroviar, ci faptul că plata subvențiilor aferente acestora nu a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, ce presupunea actualizarea anuală a prețurilor contractelor“. ...