Decizia CCR nr. 471/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece permit începerea executării silite prin comunicarea somației formulate de organul de executare fiscală ce administrează creanța fiscală în discuție, în lipsa unei încuviințări a executării silite de către instanța de judecată care să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru începerea unui asemenea demers. Se precizează că organul de executare fiscală nu este independent față de creditorul fiscal și nici nu este un reprezentant al acestuia, ci, de regulă, este chiar creditorul fiscal. Se susține că prin jurisprudența instanței de contencios constituțional, spre exemplu Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 și Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, s-a impus soluția încuviințării executării silite fără a se distinge în funcție de temeiul executării - respectiv titlu executoriu fiind o hotărâre judecătorească ce are o origine judiciară sau titlu executoriu extrajudiciar, astfel cum este titlul executoriu fiscal. Prin urmare, caracterul unitar al procesului impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, sub aspectul independenței și al imparțialității autorității, inclusiv în faza executării silite, întrucât intervenția instanței de judecată nu se poate realiza doar ex post pe calea soluționării unei contestații la executare silită fiscală. În acest context se învederează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la executarea silită în materie civilă, respectiv în ceea ce privește imparțialitatea și independența instanțelor judecătorești. ...