Decizia CCR nr. 493/2019Punctul 23

23. Adevărata nemulțumire a autoarei excepției de neconstituționalitate vizează modul de aplicare, în concret, de către autoritatea administrativă, prin decizia emisă în 2017, a dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, și nu conținutul propriu-zis al acestora, care, așa cum s-a arătat, îi este pe deplin favorabil. Or, în aceste condiții, criticarea modului de interpretare și/sau aplicare a legii excedează controlului de constituționalitate a acesteia. Astfel, în paragraful 18 al Deciziei nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, Curtea a statuat că eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. ...