Decizia CCR nr. 493/2019Punctul 24

24. În continuare, Curtea reține că autoarea nu formulează critici care să pună în discuție conformitatea dispozițiilor art. 168 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 cu prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Constituție. Și din această perspectivă, deci, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, având în vedere jurisprudența constantă a Curții, potrivit căreia orice excepție de neconstituționalitate trebuie să fie motivată. În acest sens sunt relevante cele reținute de Curte în paragraful 96 al Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, în care a reiterat cele statuate în Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, potrivit cărora simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, precum și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). ...