Decizia CCR nr. 467/2019Punctul 109

109. Dacă s-ar accepta posibilitatea efectuării unui control cu privire la aceste dispoziții ar însemna o reconsiderare a jurisprudenței Curții cu privire la eliminarea analizei în trepte a constituționalității legilor în cadrul controlului a priori, fapt ce ar determina situația în care titularii dreptului de a sesiza Curtea ar formula alternativ și succesiv, pe motive identice sau diferite, un număr nelimitat de obiecții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile unui legi, împrejurare care ar prelungi nepermis procedura legislativă, blocând indirect finalizarea ei și, deci, intrarea în vigoare a actului adoptat de Parlament. Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, instituirea prin lege a unor termene nu are ca scop decât disciplinarea raporturilor juridice născute între părți și preîntâmpinarea unei conduite abuzive, șicanatorii, a titularilor dreptului pentru care se instituie obligația respectării acestor termene. Prin urmare, aspectele criticate ar fi putut face obiect al controlului de constituționalitate doar dacă acesta ar fi fost declanșat în termenele procedurale și substanțiale care vizează raporturile constituționale dintre autoritățile publice, termene care au ca finalitate stabilirea unei rigori în derularea procedurii legislative (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 299 din 3 mai 2018). Respectarea acestora se impune cu forță egală tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza art. 146 lit. a) din Constituție, care sunt obligate deopotrivă să se încadreze în prescripția legală dacă apreciază că sunt temeiuri pentru sesizarea Curții Constituționale. ...