Decizia CCR nr. 464/2019Punctul 20

20. Raportat la cauza de față, având în vedere noua condiție preconizată cu privire la dreptul de a fi ales, Curtea constată că, din perspectiva unui cetățean aflat în ipoteza normei, nu se poate afirma că pe perioada de timp respectivă, din moment ce acestuia nu i s-a aplicat vreo pedeapsă accesorie/ complementară, i se suprimă, prin efectul noului text, dreptul de a fi ales sau o garanție a acestuia, respectiv principiul egalității. Legiuitorul este competent să confere condamnării penale efecte juridice care excedează sancțiunea penală, reglementând decăderi, interdicții sau incapacități care rezultă din condamnare, cu atât mai mult legiuitorul constituțional poate stabili astfel de decăderi, interdicții sau incapacități care rezultă din condamnarea definitivă, respectiv dintr-o hotărâre judecătorească ce înlătură prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituție. Faptul generator al interdicției este condamnarea definitivă, căreia legiuitorul constituțional îi poate atașa consecințe extrapenale, de natură obiectivă și justificată de exigențele de integritate care trebuie să caracterizeze funcția publică, chiar altele decât pedeapsa accesorie/complementară referitoare la dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice. Prin urmare, măsura nu trebuie privită ca o lezare/afectare/suprimare a dreptului de a fi ales, ci una care stabilește condițiile obiective ce caracterizează dreptul de a fi ales. Obiter dictum, având în vedere textul analizat, art. 66 alin. (1) lit. a) teza întâi din Codul penal va deveni redundant pentru că, indiferent dacă se aplică sau nu o pedeapsă accesorie/complementară constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice, interdicția de drept de natură constituțională va fi cea care se aplică ex lege în situația dată. ...