Decizia CCR nr. 464/2019Punctul 65

65. Totuși, Curtea constată că textul analizat este redactat într-un mod deficitar. Astfel, din modul de redactare a acestuia, nu se poate determina dacă este reglementat un control de constituționalitate a priori sau a posteriori. Dacă se apreciază că textul analizat vizează un control de constituționalitate a priori, se poate constata că acesta nu este corelat cu art. 115 alin. (1) -(3) și (5) din Constituție. Mai mult, chiar dacă s-ar realiza corelarea menționată, se ridică problema unei antinomii conceptuale între rațiunea de adoptare a ordonanțelor și întinderea procedurii în fața Curții Constituționale. Cu referire la ordonanța adoptată în temeiul unei legi speciale de abilitare, Curtea, în jurisprudența sa [a se vedea Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 37], a statuat că astfel se realizează continuitatea actului legislativ pe tot parcursul anului și, pe de altă parte, se asigură Guvernului posibilitatea de a adopta acte de reglementare primară în mod eficient pentru realizarea programului său de guvernare. Este adevărat că legea de abilitare poate prevede abilitarea Guvernului de a adopta ordonanțe și pentru perioadele cât Parlamentul se află în sesiune, însă, de cele mai multe ori, aceasta abilitează Guvernul de a adopta ordonanțe în perioadele dintre sesiunile parlamentare. Or, a contesta aceste ordonanțe pe calea controlului de constituționalitate a priori ar echivala, având în vedere durata procedurii în fața Curții Constituționale, cu afectarea competenței Guvernului de a emite ordonanțe și a continuității actului legislativ pe tot parcursul anului. De asemenea, cu referire la ordonanța de urgență, Curtea constată că, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“. Or, a contesta ordonanțele de urgență pe calea controlului de constituționalitate a priori ar echivala, având în vedere durata procedurii în fața Curții Constituționale, cu afectarea capacității Guvernului de a răspunde în mod eficient unei situații extraordinare și, în același timp, ar afecta regimul juridic al ordonanței de urgență. De asemenea trebuie realizată și corelarea cu art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, în sensul că se pune problema raportului existent între soluția legislativă preconizată și competența Curții Constituționale de a verifica pe calea controlului a priori constituționalitatea ordonanțelor/ ordonanțelor de urgență prin intermediul legilor de aprobare. ...