Decizia CCR nr. 433/2019Punctul 9

9. De asemenea, în notele scrise depuse la dosar, autorul excepției invocă Decizia nr. 1.827 din 11 iunie 2014, pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (nepublicată în Monitorul Oficial al României) având ca obiect solicitarea de daune morale, prin care instanța a hotărât că, în condițiile în care procesul penal a luat sfârșit în faza urmăririi penale prin soluția de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale, nu se poate vorbi de inexistența cauzei penale, care nu poate fi redusă doar la inculparea persoanei față de care s-au efectuat actele de urmărire penală. Prin urmare, în acest caz, acțiunea în despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a faptei ilicite este o acțiune ce decurge dintr-o cauză penală, operând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, reglementată de art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru [în prezent, art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013]. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai precizat ca sintagma „cauze penale“, menționată de Legea nr. 146/1997, nu este limitată numai la ipoteza în care s-a pus în mișcare acțiunea penală, deoarece procesul penal cunoaște mai multe faze, respectiv: urmărirea penală (având ca etape procesuale cercetarea penală și soluționarea cauzei de către procuror), judecata, punerea în executare a hotărârilor penale, iar toate aceste faze și etape procesuale se circumscriu procesului (cauzei penale). ...