Decizia CCR nr. 424/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care reiterează cele prezentate deja pe larg în cuprinsul notelor scrise la momentul invocării excepției de neconstituționalitate. În esență, acesta susține că societatea se află într-o situație particulară și apreciază că reglementarea criticată nu acoperă absolut toate ipotezele. Această împrejurare generează o situație discriminatorie în ceea ce privește posibilitatea contribuabililor, care au fost supuși unei inspecții fiscale ulterior intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, de a beneficia de facilitățile stabilite prin acest act normativ. Învederează că, în speță, deși inspecția fiscală este începută ulterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aceasta a fost finalizată anterior termenului-limită stabilit de același act normativ, termen până la care contribuabilul avea posibilitatea să se conformeze în mod voluntar și să efectueze plata debitelor restante pentru a putea beneficia de facilitățile fiscale pe care legiuitorul le-a permis. Consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 are în vedere două ipoteze, iar autoarea excepției se află într-o ipoteză de mijloc, care însă nu este prevăzută de actul normativ și, deci, nici de organul fiscal la momentul soluționării cererii formulate de autoarea excepției. Așa fiind, apreciază că prevederile art. 1 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 sunt neconstituționale în măsura în care s-ar considera că în contextul speței analizate autoarea excepției nu poate beneficia de facilitățile fiscale acordate de lege. ...