Decizia CCR nr. 424/2019Punctul 29

29. Astfel, legiuitorul delegat, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, a prevăzut mai multe tipuri de facilități fiscale, atât punctuale (art. 1-3), cât și unele ce rezultă dintr-o situație intermediară (art. 4), respectiv: penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015 (art. 1); penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente diferențelor de obligații de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declarație rectificativă prin care se corectează obligațiile de plată principale cu scadențe anterioare datei de 30 septembrie 2015 (art. 2); penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv și stinse până la această dată (art. 3); penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (art. 4). Această din urmă situație intermediară are în vedere derularea unei inspecții fiscale, ale cărei rezultate, teoretic, trebuie să confirme corectitudinea declarațiilor fiscale ale respectivului contribuabil. De altfel, regula este aceea că orice inspecție fiscală trebuie să certifice realitatea înregistrărilor fiscale ca bază a declarațiilor fiscale, iar excepția este aceea în care, din varii motive, situația reală a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil nu este în acord cu situația declarată de acesta, fiind, în final, corectată prin inspecția fiscală. Așadar, contribuabilul care nu a fost supus încă unei inspecții fiscale nu poate invoca lipsa acestei inspecții, presupunându-se că declarațiile sale fiscale concordă cu realitatea obligațiilor pe care le are față de bugetul statului. Acordarea unor facilități fiscale unor persoane în cazul cărora nu s-a început derularea inspecției fiscale ar conduce la imposibilitatea statului de a determina impactul bugetar al măsurii propuse, necunoscându-se în concret care sunt sumele ce ar putea intra în sfera facilităților fiscale, fiind astfel afectată obligația acestuia de a asigura colectarea veniturilor bugetare și sustenabilitatea cheltuielilor publice. Așadar, reglementarea criticată intră în marja de apreciere a legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1) , potrivit căruia „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice“, și ale art. 139 referitor la impozite, taxe și alte contribuții, care se stabilesc numai prin lege. ...