Decizia CCR nr. 423/2019Punctul 17

17. În ceea ce privește înțelesul noțiunii de „spațiu minim destinat locuirii de către debitor și familia sa“, aceasta nu este definită de Codul de procedură fiscală, „normele legale în vigoare“ fiind reprezentate de dispozițiile Legii locuinței nr. 114/1996. Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin „locuință“ se înțelege o construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii, iar, conform art. 17 din aceeași lege, prin „familie“ se înțelege soțul, soția, copiii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună. Coroborând cele două noțiuni, putem defini spațiul minim destinat locuirii de către debitor și familia sa ca fiind acea construcție care satisface cerințele de locuit ale unei persoane, singure sau împreună cu soțul/soția, copiii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună. ...