Decizia CCR nr. 420/2019Punctul 54

54. Totodată, Curtea reține că articolul unic [cu referire la art. 10 alin. (1^1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 7/2006] al legii este o preluare inexactă și neadaptată a art. 94 alin. (2^1) din Legea nr. 161/2003, text care se aplică însă funcționarilor publici. Din mențiunea că numirea trebuie să se facă printr-un act administrativ, prevăzută în textul analizat, rezultă că acesta nu vizează Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, pentru că numirea membrilor în consiliile de administrație ale acestora se face prin hotărâre a Parlamentului, sens în care art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 prevede că „Membrii Consiliului de administrație al Societății Române de Radiodifuziune, respectiv al Societății Române de Televiziune, sunt desemnați prin votul majorității deputaților și senatorilor în ședința comună a celor două Camere“. Or, în condițiile în care hotărârea Parlamentului nu este un act administrativ, rezultă că textul analizat este inaplicabil în privința celor două societăți din moment ce se referă strict la situația funcționarilor publici parlamentari care sunt desemnați printr-un act administrativ să facă parte din consiliile de administrație ale regiilor autonome sau societăților. Mai mult, potrivit art. 31 alin. (5) teza finală din Constituție, organizarea serviciilor publice de radio și de televiziune și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică. Or, textul analizat, folosind sintagma „sub controlul“, având în vedere succesiunea semantică în care este plasată, nu se referă la controlul parlamentar, care este o funcție specifică a Parlamentului ce vizează verificarea modului în care instituțiile/autoritățile publice respectă și aplică Constituția și legile și modul în care acestea își realizează rolul lor constituțional și legal. Controlul exercitat de o entitate juridică asupra unei regii autonome sau unei societăți se referă la puterea de a exercita o influență decisivă asupra conducerii și politicii acestora, de a numi sau înlocui membrii consiliului de administrație sau de a deține o anumită cotă-parte din părțile sociale/acțiunile acestora. Astfel, controlul exercitat asupra unei regii autonome sau societăți ține de dreptul privat, pe când controlul parlamentar ține de dreptul public. Chiar dacă lato sensu controlul parlamentar exercitat asupra celor două societăți poate duce, sub aspectul finalității, la concluzia că cele două societăți se află „sub controlul“ Parlamentului în sensul textului analizat, stricto sensu sunt instituții juridice diferite care nu se confundă. ...