Decizia ÎCCJ nr. 300/2025 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 21. Instanța de trimitere a reținut că, la momentul la care reclamantele au beneficiat de concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, cadrul normativ în vigoare, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005), prevedea la art. 18 alin. (7) faptul că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea. ... 22. Aceste dispoziții legale au fost modificate prin art. III pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012, în sensul că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, precum și în specialitate și se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea. ... 23. Faptul că derularea concediului pentru creșterea copilului a avut loc, în cazul reclamantelor, anterior datei de 1 ianuarie 2012, când dispozițiile legale în materie nu asimilau această perioadă în cadrul vechimii în specialitate, nu exclude recunoașterea acestui beneficiu sub imperiul normei legale intrate în vigoare ulterior derulării perioadei de concediu pentru creșterea copilului. ... 24. Astfel, în lumina dispozițiilor art. 6 din Codul civil, care statuează principiile aplicării în timp a legii civile, operează distincția dintre situațiile juridice desfășurate integral sub imperiul legii vechi, care intră sub incidența prevederilor art. 6 alin. (2) din Codul civil (actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor), și situațiile juridice aflate în curs de modificare la data intrării în vigoare a legii noi, care intră sub incidența prevederilor art. 6 alin. (5) din Codul civil (dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare). ... 25. Or, stabilirea vechimii în muncă sau în specialitate nu poate fi privită ca un efect al unei situații juridice consumate integral sub imperiul legii vechi, ci reprezintă o situație juridică în curs de modificare, fiind guvernată de norma în vigoare la data stabilirii sale, prin actul emis de angajator. ... ...