Decizia CCR nr. 418/2019Punctul 4

4. Parlamentul a eliminat unele texte, a adăugat unele noi și a operat modificări, fără ca acestea să fi făcut obiectul sesizării de neconstituționalitate și, în mod evident, contrar soluției dispuse de către instanța constituțională. Examinând legea adoptată de Parlament în forma retrimisă la promulgare, reiese că anumite texte din legea criticată au fost eliminate, deși acestea au fost declarate constituționale, altele au fost modificate, deși acestea nu au făcut obiectul sesizării de neconstituționalitate, iar altele au fost introduse fără ca acestea să aibă vreo legătură cu forma inițială a legii sau să se fi regăsit în conținutul său, așa cum aceasta a fost supusă controlului de constituționalitate. Astfel, intervenția legislativă de la art. I pct. 2 din legea dedusă controlului de constituționalitate vizează modificarea art. 99 alin. (10) din Legea nr. 1/2011. Potrivit variantei inițiale a legii, anterioară Deciziei nr. 528 din 17 iulie 2018, această modificare legislativă era prevăzută la art. I pct. 3 și opera prin introducerea la art. 99, după alin. (9) , a unui nou alineat, alin. (10) . Mai mult decât atât, varianta inițială prevăzută pentru art. 99 alin. (10) din Legea nr. 1/2011 prevedea că centrele de formare continuă în limbile minorităților naționale se organizează cu personalitate juridică, iar, potrivit formei legii retransmise la promulgare, art. 99 alin. (10) stabilește că aceste centre de formare continuă în limbile minorităților naționale sunt persoane juridice. De asemenea, analizând comparativ cele două forme ale art. 99 alin. (10) , înainte și după decizia Curții Constituționale, se observă că Parlamentul a eliminat sintagma „structura“ din textul acestui articol. Or, în această situație, Parlamentul nu avea deschisă calea reexaminării acestor dispoziții, întrucât acestea nu au făcut obiectul sesizării de neconstituționalitate și, prin urmare, nici al controlului Curții Constituționale. În sprijinul acestor afirmații este jurisprudența instanței constituționale care, prin Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, statuează în legătură cu dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție că „se referă la reexaminarea unei legi sau a unor dispoziții legale a căror neconstituționalitate a fost constatată printr-o decizie a Curții Constituționale, pronunțată cu ocazia controlului de constituționalitate a priori“ și că „acest text limitează reluarea procesului legislativ de reexaminare numai cu privire la dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională.“ Totodată, potrivit Deciziei nr. 75 din 30 ianuarie 2019, paragraful 48, Curtea Constituțională a stabilit următoarele: „Ca efect al prezentei decizii, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile legii în limitele deciziei Curții Constituționale, ceea ce presupune ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare, însă numai cu privire la dispozițiile care au făcut obiectul sesizării și controlului de constituționalitate în prezenta cauză.“ ...