Decizia CCR nr. 418/2019Punctul 18

18. Astfel, eliminarea textului analizat realizează o corelare între actul criticat și modificarea de concepție survenită în iunie 2018 cu privire la înființarea de unități școlare. A obliga Parlamentul să reintroducă avizul Ministerului Educației Naționale ar însemna să se creeze două proceduri paralele de înființare de unități de învățământ și o antinomie intralegală (înființarea școlilor de autoritățile administrației publice locale cu avizul Ministerului Educației Naționale și, respectiv, înființarea școlilor de Ministerul Educației Naționale). Or, ministerul nu poate avea în același timp rolul de a da avize și de a și dispune înființarea de școli. Este de observat că această corelare a fost realizată de legiuitor, și nu de Curtea Constituțională, aspect perfect posibil și în concordanță cu competențele constituționale ale Parlamentului, care este unica autoritate legiuitoare a țării. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, coordonarea legislației în vigoare și eliminarea incoerențelor legislative sunt de competența autorității legiuitoare (Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, Decizia nr. 249 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2005, și Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, paragrafele 27 și 28), astfel că Parlamentul trebuie lăsat să își îndeplinească rolul său constituțional, acela de a legifera, nefiindu-i, în schimb, permis Curții Constituționale să împiedice Parlamentul, prin impunerea unui formalism excesiv în actul de legiferare, să își realizeze, în mod plenar, funcția legislativă. Este de observat că, în limitele impuse de Constituție și jurisprudența Curții Constituționale, flexibilitatea și suplețea caracterizează procesul legislativ (a se vedea și Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 februarie 2018, paragraful 51), ceea ce înseamnă că orice regulă procedurală impusă trebuie să respecte principiul est modus in rebus. Nu poate fi aplicată mecanic o regulă care, deși rațională la prima vedere, sub aspectul organizării activității parlamentare, conduce la consecințe negative asupra legislației din moment ce afectează însăși securitatea juridică a persoanei. ...