Decizia CCR nr. 414/2019Punctul 138

138. Prin urmare, din cele prezentate, Curtea constată că Banca Națională a României are prerogativa și competența de administrare a rezervelor internaționale, respectiv formarea, utilizarea și administrarea rezervelor internaționale ale României se realizează de către Banca Națională a României în conformitate cu strategia adoptată de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României în acest sens, în concret, prin intermediul Comitetului de Administrare a Rezervelor Internaționale. Mai mult, nu legiuitorul este cel care stabilește reguli cu privire la administrarea rezervelor internaționale, acestea ținând în continuare de competența exclusivă a Băncii Naționale a României, legea dedusă controlului de constituționalitate stabilește anumite reguli cu privire la locul depozitării aurului deținut în tezaur. Modul în care stabilește politica de administrare a rezervelor internaționale este o decizie care aparține exclusiv Băncii Naționale a României, în virtutea art. 30 din Legea nr. 312/2004, neputându-se reține că prin normele criticate i s-ar putea afecta independența, cu atât mai mult cu cât acestea nu reglementează cu privire la formarea, utilizarea și administrarea rezervelor internaționale, ci cu privire la aspecte ce țin efectiv de dispoziția proprietarului, în speță statul român, care înțelege să își țină proprietatea în țară, respectiv aur deținut în tezaur în țară, iar nu depozitat în străinătate. În acest context, Curtea învederează că rezervele de aur ale statului sunt proprietatea acestuia, iar dispoziția asupra proprietății se face prin organele reprezentative ale poporului, în speță Parlamentul, care pot stabili, precum orice proprietar, aspecte legate de proprietatea sa, în speță aurul deținut în tezaur. Astfel, problema referitoare la dispoziția asupra proprietății statului este expresia suveranității naționale potrivit art. 1 alin. (2) și art. 2 din Legea fundamentală. ...