Decizia CCR nr. 405/2019Punctul 25
Punctul 25
25. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că organul de urmărire penală sau instanța de judecată nu are obligația de a adopta concluziile raportului de constatare sau chiar de expertiză, iar valoarea probantă a acestora nu este prestabilită de către Codul de procedură penală, ele fiind supuse, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) din acest cod, liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Curtea a constatat că nu poate fi primită critica potrivit căreia organele judiciare se pronunță în mod discreționar asupra necesității administrării unei expertize în cauză, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța poate dispune condamnarea inculpatului doar atunci când are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Lipsa obligativității efectuării unei expertize - în cazul în care concluziile raportului de constatare sunt contestate - are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil prin soluționarea cu celeritate a cauzei, întrucât în caz contrar s-ar permite prelungirea nejustificată a soluționării cauzei printr-o simplă contestare a raportului, cu toate că dispunerea unei expertize nu este utilă în speță, fiind lămurite toate aspectele cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Astfel, Curtea a statuat că lăsarea de către legiuitor la aprecierea organelor judiciare a necesității dispunerii efectuării unei expertize, după finalizarea raportului de constatare, reprezintă o aplicare a rolului activ pe care acestea îl au în cadrul procesului penal, în scopul aflării adevărului (art. 5 din Codul de procedură penală), și nu o manieră de a încălca, prin dispozițiile de lege criticate, principiul legalității și standardele de calitate a legii, astfel cum acestea sunt reglementate prin prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție (Decizia nr. 729 din 21 noiembrie 2017, paragrafele 29, 30 și 36, și Decizia nr. 262 din 24 aprilie 2018, paragrafele 18, 19, 24 și 26). ...
Sursa oficială ↗