Decizia CCR nr. 413/2019Punctul 6

6. Se arată că, la data de 11 decembrie 2016, domnul Nicolae-Liviu Dragnea era condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere în cadrul unui partid politic, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în cadrul procesului electoral organizat la referendumul pentru demiterea Președintelui României din data de 19 iulie 2012, ceea ce constituie realizarea condiției negative prevăzute de art. 7 alin. (3) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaților pentru invalidarea mandatului de deputat. Această situație urma a fi constatată prin raportul Comisiei de validare; or, deși a fost formulată o asemenea propunere, aceasta a fost respinsă prin votul majorității membrilor comisiei. Inexistența propunerii de invalidare din raportul comisiei nu exonerează Camera Deputaților de obligația de a proceda la analizarea îndeplinirii condițiilor de validare/invalidare pentru fiecare mandat în parte, cu atât mai mult cu cât această propunere de verificare a îndeplinirii condițiilor regulamentare a fost formulată expres în ședința Camerei Deputaților, conform stenogramei. În acest context se fac referiri la Decizia Curții Constituționale nr. 209 din 7 martie 2012 pentru a se sublinia rolul comisiilor parlamentare. ...