Decizia ÎCCJ nr. 311/2025 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale 18. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat faptul că nu au identificat practică judiciară în care să fi fost invocată și dezbătută problema de drept supusă discuției. Cu toate acestea, câteva instanțe naționale au comunicat puncte de vedere teoretice. ... 19. Astfel, într-o primă opinie, majoritară, s-a apreciat că prevederile art. 9 alin. (1) lit. j) prin raportare la art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, astfel cum erau în vigoare anterior modificării survenite prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2024, se interpretează în sensul că dreptul la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare se acordă și în ipoteza în care persoana beneficiază de compensația lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului. S-a argumentat că, având în vedere principiile neretroactivității și aplicării imediate a legii noi statuate de art. 6 din Codul civil, rezultă că, doar începând cu data de 12.07.2024, personalul care beneficiază de compensația lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nu mai poate beneficia de decontarea cheltuielilor de transport sau de acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, cu modificările și completările ulterioare (tribunalele Teleorman, București, Vaslui). ... 20. Într-o a doua opinie, minoritară, s-a notat că dreptul reglementat de dispozițiile legale anterior menționate nu poate fi acordat militarului care are domiciliul în aceeași localitate unde are și locul de muncă, plata dreptului fiind condiționată de situarea celor două locuri în localități diferite (Tribunalul Ilfov). S-a argumentat că din probatoriul de la dosar rezultă că reclamantul locuiește efectiv la imobilul din Constanța și doar ocazional, de două ori pe lună, merge la imobilul din Slatina pentru a-și vizita părinții. În aceste condiții, s-a apreciat incidența prevederilor art. 89 alin. (3) din Codul civil, care arată că dovada intenției privind stabilirea sau schimbarea domiciliului rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului. Însă, cum în cauză nu există astfel de declarații, incidentă este teza a II-a din prevederile legale arătate, când, prin raportare la proba administrată în cauză de această instanță, locuința principală a reclamantului este la adresa imobilului din Constanța. ... 21. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...