Decizia CCR nr. 404/2019Punctul 52

52. Se apreciază că nu pot fi reținute nici argumentele de neconformitate intrinsecă a legii cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) , art. 102 alin. (1) și ale art. 138 alin. (2) din Constituția României, din perspectiva rolului constituțional al Guvernului, întrucât, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, „art. 1 alin. (4) din Constituție a instituit principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte“. Doctrina constituțională recunoaște cele trei puteri în stat: puterea legislativă, care creează și modifică legea, puterea executivă, care execută și impune legea, și puterea judecătorească, ce interpretează și aplică legea. Preeminența dreptului presupune ca aceste puteri să-și exercite prerogativele independent una față de cealaltă, întrucât funcțiile lor trebuie să fie distincte: cei care creează legea nu trebuie să se implice în aplicarea ei, cei care o execută nu trebuie să se implice în crearea sau interpretarea ei, iar cei care interpretează și aplică legea nu trebuie să se implice în crearea sau modificarea ei. ...