Decizia CCR nr. 376/2019Punctul 12

12. Principiile care stau la baza regimului sancționator al pluralității de infracțiuni, în reglementarea actuală de drept substanțial, sunt identice și nu creează situații de inechitate între o persoană care a comis infracțiuni concurente în timpul minorității și după majorat, față de persoana majoră care a comis mai multe infracțiuni în concurs. Astfel, în caz de concurs, se aplică o sancțiune pentru fiecare infracțiune în parte, după care se aplică sancțiunea cea mai grea, la care se adaugă un spor, în raport cu felul pedepselor (mai puțin în situația în care una dintre pedepse este detenția pe viață). Aceste aspecte rezultă cu claritate din dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. a) , b) , c) , d) și e) din Codul penal, privind stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni. Este de subliniat că, în accepțiunea legiuitorului, sintagma „sancțiunea cea mai grea“ nu se rezumă doar la aprecierea cuantumului pedepselor contopite, ci și la felul și modalitatea lor de executare. Astfel, când s-au stabilit o pedeapsă cu detenția pe viață și pedepse cu închisoarea și/sau amendă, se aplică detenția pe viață, când s-au stabilit pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii, se aplică pedeapsa închisorii, când s-au aplicat o pedeapsă a închisorii cu executare și o pedeapsă suspendată condiționat (în ipoteza soluționării separate a cauzelor), se aplică închisoarea cu executare. Dispozițiile art. 129 alin. (5) cu raportare la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal pun în aplicare același principiu, în sensul aplicării sancțiunii celei mai grele, la care se aplică un spor și forma de executare cea mai grea, privarea de libertate. Astfel, în caz de concurs de infracțiuni, dintre care una/unele în timpul minorității și una/unele după majorat, în ipoteza în care măsura educativă, pentru infracțiunea/infracțiunile comise în timpul minorității, este privativă de libertate, iar pedeapsa pentru infracțiunea/infracțiunile săvârșită/săvârșite după majorat este pedeapsa închisorii, se aplică pedeapsa închisorii. Or, având în vedere caracterul privativ de libertate al măsurii educative, este evident că pedeapsa rezultantă trebuie să fie cu executare efectivă și nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării sub supraveghere a acesteia. Dreptul la un proces echitabil consacrat constituțional obligă la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare. Ca atare, instanța judecătorească apreciază că aspectele invocate de autorul excepției nu sunt de esența dreptului la un proces echitabil, textul criticat nefiind contrar dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. În concluzie, nu există nicio diferență de tratament care să încalce dispozițiile art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție. ...