Decizia CCR nr. 365/2019Punctul 25

25. Cât privește critica referitoare la prevederile art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal“, din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce că autorii acesteia sunt nemulțumiți de faptul că legea prezumă îndeplinirea procedurii de citare, indiferent de faptul primirii personale de către parte a actelor comunicate. În legătură cu aceste susțineri, Curtea a reținut că, în contextul realității sociale care vizează faptul că, de regulă, destinatarul nu se află la domiciliu/reședință în timpul programului de lucru al agentului procedural/funcționarului poștal, având propriul său program de lucru, obligatoriu, la rândul său, este rezonabilă prezumția instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularități procedurale în materia citării și a comunicării actelor de procedură. Mai mult, din întreaga reglementare a procedurii aplicabile în cazul în care destinatarul nu poate primi personal corespondența, respectiv lipsesc și persoanele majore din familie/care conviețuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obișnuit corespondența, reiese preocuparea legiuitorului de a asigura protejarea dreptului persoanei la respectarea vieții private, prin asigurarea confidențialității actelor comunicate, având în vedere că nu se procedează la afișarea a însuși actului procedural de comunicat, ci a unei înștiințări, care indică destinatarului că trebuie să se prezinte, personal, la sediul instanței sau al primăriei din raza de domiciliu/reședință, după caz, pentru comunicare. ...