Decizia CCR nr. 367/2019Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea, ca fiind neconstituțională, a sintagmei „și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ din cuprinsul prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015. Acesta susține, în esență, că prin sintagma criticată se introduce o condiționare discriminatorie între debitorii aceluiași tip de obligație fiscală pentru a li se acorda beneficiul prevăzut de Legea nr. 209/2015, constând în anularea debitelor fiscale înregistrate anterior datei intrării în vigoare a acestei legi. Arată că, deși în materie fiscală legiuitorul se bucură de o marjă largă de apreciere, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, această libertate de apreciere nu se poate manifesta discreționar, astfel încât diferența de tratament juridic pe care legiuitorul o instituie, exceptând anumite categorii de la beneficiul legii, trebuie să aibă o justificare obiectivă și rezonabilă, altfel se aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituție. În cazul textului de lege criticat, apreciază că este vorba de o discriminare în cadrul aceleiași categorii de debitori fiscali, cu privire la obligații fiscale de aceeași natură, care ar fi necesitat din partea legiuitorului un tratament egal și unitar, acesta excluzând însă de la beneficiul anulării prevăzut de Legea nr. 209/2015 obligațiile fiscale care fuseseră achitate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Consideră că acest criteriu, în funcție de data achitării obligației fiscale, înainte sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 209/2015, este discriminator și ține, pe de o parte, de un factor arbitrar/aleatoriu, iar, pe de altă parte, de anumite circumstanțe personale. ...