Decizia CCR nr. 324/2019Punctul 17

17. În ceea ce privește instituția popririi, Curtea reține că aceasta reprezintă o formă a executării silite indirecte prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de valoare ori alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de către o terță persoană sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice existente, creditorul subrogându-se în drepturile debitorului său, temporar și condiționat. Efectul înființării popririi este de indisponibilizare a sumelor și bunurilor poprite „în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit“ [a se vedea art. 784 coroborat cu art. 783 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. Obligațiile terțului poprit, în această privință, sunt stabilite de art. 787 din Codul de procedură civilă, constând, în esență, în consemnarea și plata sumei poprite către creditor (a se vedea, în acest sens, și Decizia Curții Constituționale nr. 628 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 16 ianuarie 2017, paragrafele 14-16). ...