Decizia CCR nr. 282/2019Punctul 9

9. În opinia autorilor excepției, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, aspecte reținute și în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Or, textul de lege care face obiectul excepției de neconstituționalitate încalcă principiul liberului acces la justiție, consacrat de prevederile art. 21 din Constituție, prin împiedicarea părții care a participat ca parte civilă în procesul penal de a se adresa instanței civile, în condițiile în care drepturile sale nu au fost acoperite/îndestulate de instanța penală. Accesul la justiție al persoanei care a avut calitatea de parte vătămată/civilă nu este unul efectiv, din moment ce i se îngrădește acest drept. Astfel, interesele legitime ale părții vătămate prin infracțiune nu pot fi apărate în justiție în mod efectiv, întrucât soluția poate fi de inadmisibilitate a acțiunii civile. Or, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, principiul accesului liber la justiție, consacrat de Constituție la art. 21, înseamnă posibilitatea juridică de a avea acces, pe de o parte, la structurile judecătorești, iar, pe de altă parte, la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, având în vedere că prin justiție se înțelege atât sistemul instanțelor judecătorești, cât și activitatea de soluționare a cauzelor civile, administrative, penale etc., în vederea aplicării de sancțiuni și restabilirii drepturilor și intereselor legitime încălcate. Accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, reprezintă o valorificare a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. ...