Decizia CCR nr. 255/2019Punctul 17

17. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că instanța judecătorească a sesizat-o cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și ale art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, iar alineatul (3) al art. 270 a fost introdus prin art. IX pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. Ținând seama de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, precum și de critica formulată de instanța judecătorească, Curtea constată că aceasta este nemulțumită de dispozițiile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016. Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

– Art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006: „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.“; ...

– Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: „Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: [...] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.“; ...

– Art. 83 alin. (2) din Codul penal: „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.“ ... ...