Decizia CCR nr. 263/2019Punctul 21

21. În acest context, așa cum a statuat instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 16 martie 2016, paragraful 26, „cât privește reglementarea (…) excepțiilor referitoare la spațiile în care este permis fumatul, Curtea constată mai întâi că, potrivit legii criticate, este interzis complet fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, unitățile sanitare, de învățământ, precum și cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat și private. Singura excepție admisă de lege este pentru cazul celulelor pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță. De asemenea, spre deosebire de vechea reglementare, care permitea fumatul în spații special amenajate pentru fumat, cu respectarea unor condiții, noua reglementare permite amenajarea unor astfel de spații exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale“. Curtea a reținut, totodată, că Legea fundamentală „nu consacră dreptul la fumat și nici drepturi specifice ale fumătorilor“, iar „excepțiile stabilite de legiuitor au o justificare obiectivă, circumscrisă scopului legii. Astfel, nu sunt cuprinse în sfera interdicției prevăzute de lege ipotezele în care persoanele care au această deprindere/ comportament ar fi în imposibilitate de a o/a-l exercita (celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță, respectiv zonele de tranzit din aeroporturi). În aceste situații, interdicția de a fuma în celulă, respectiv aceea de a amenaja spații pentru fumat, după caz, ar fi avut ca efect, practic, interzicerea în sine a fumatului, câtă vreme nu există nicio posibilitate pentru fumătorii respectivi de a ieși din spațiile menționate un interval de timp considerabil. Cum scopul legii nu a fost interzicerea fumatului, ci stabilirea unui cadru legal pentru ca acest comportament să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor, deopotrivă fumători și nefumători, stabilirea excepțiilor menționate poate fi calificată ca fiind o modalitate de conciliere/corelare a drepturilor incidente“. ...