Decizia CCR nr. 251/2019Punctul 20

20. Nu se poate susține că inculpații care nu solicită să fie judecați în baza procedurii speciale a recunoașterii vinovăției ar fi defavorizați în raport cu ceilalți coinculpați care solicită aplicarea acestei proceduri speciale, întrucât încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, inculpatul care nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa nu se află în aceeași situație cu cel care recunoaște integral învinuirea, motiv pentru care instanța, care are obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și cu privire la persoana inculpatului, în primul caz, va soluționa cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual în care poate lămuri toate împrejurările, iar în cel de-al doilea, va judeca, potrivit procedurii simplificate, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Tratamentul juridic diferențiat instituit prin dispozițiile de lege criticate este, prin urmare, justificat și nu se poate vorbi de existența unei discriminări, cu atât mai mult cu cât reducerea limitelor de pedeapsă nu reprezintă un drept fundamental, ci constituie un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiții, potrivit politicii sale penale. ...