Decizia CCR nr. 225/2019Punctul 26

26. În cauza de față, Curtea constată că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2016 se menționează că reglementarea criticată a fost adoptată „ținând cont că plata drepturilor salariale aferente lunii august 2016 se face în sistemul bugetar în perioada 5-15 septembrie 2016, având în vedere faptul că în aparatul de lucru al Secretariatului General al Guvernului nu se regăsesc toate funcțiile din cadrul ministerelor, ceea ce ar conduce la salarii diferite pentru aceeași funcție, dar cu gradații diferite, […] având în vedere că art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014 [...] prevede că salarizarea personalului din cadrul Administrației Prezidențiale, serviciilor Parlamentului și aparatului de lucru al Guvernului se stabilește la nivelul de salarizare maxim aflat în plată aferent funcțiilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, text care determină interpretări diferite privind aplicarea, ținând cont că există riscul real al generării de inechități între funcționarii publici sau personalul contractual din cadrul aceleiași instituții prin diminuarea salariilor unor categorii importante de funcții, inclusiv de conducere […]“. Având în vedere aceste precizări și ținând cont de jurisprudența sa în materie, Curtea constată, pe de-o parte, că împrejurarea unor interpretări și aplicări diferite ale textului art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/20114 se poate încadra în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții. Astfel, ordonanța criticată modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 care reglementează, în principal, salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. Or, interpretarea și aplicarea diferită a unei norme referitoare la salarizarea personalului din cadrul Administrației Prezidențiale, serviciilor Parlamentului și aparatului de lucru al Guvernului, ce generează riscul unor inechități între funcționarii publici sau personalul contractual din cadrul aceleiași instituții, este o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public, și anume salarizarea unitară și echitabilă a personalului din unele instituții publice din sfera puterii legislative și executive. Pe de altă parte, Curtea reține că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2016 se precizează că aceasta a fost adoptată ținând cont că există riscul real al generării de inechități între funcționarii publici sau personalul contractual din cadrul aceleiași instituții, prin diminuarea salariilor unor categorii importante de funcții, inclusiv de conducere, corelat cu momentul efectuării plăților salariale. Prin urmare, critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție este neîntemeiată. ...