Decizia CCR nr. 233/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 17 din Legea nr. 284/2010 încalcă principiul constituțional potrivit căruia pentru o muncă egală se cuvine o plată egală, precum și principiul egalității în drepturi, în măsura în care se interpretează că doar salariații care prestează munca de noapte „în schimburi“ sau „în ture“ beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. În acest sens arată că această interpretare restrictivă a textului de lege recunoaște dreptul la spor de noapte doar salariaților care prestează munca în schimburi și îi exclude pe acei salariați care prestează munca de noapte cu caracter neregulat, flexibil, datorită specificului muncii de poliție judiciară, fără a fi considerată însă muncă suplimentară. În același context amintește că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii „reglementează în art. 111-118 și art. 136 mai multe variante de program considerat normal, respectiv uniform, inegal, flexibil, în schimburi, toate fiind, fără echivoc, variante ale muncii cu durata normală a timpului de muncă și care nu reprezintă muncă suplimentară.“ ...