Decizia CCR nr. 218/2019Punctul 7

7. Cu privire la încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituție, se arată că privarea debitorului indolent de proprietate, respectiv de totalitatea veniturilor brute pe care le încasează de la alți debitori ai săi, constituie o ingerință nepermisă în dreptul de proprietate al acestuia. Se susține că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție impune necesitatea respectării prevederilor legislației naționale în privința modalităților și condițiilor măsurii privative de proprietate. Este invocată Decizia Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 11 decembrie 1986, pronunțată în Cauza S. și T. împotriva Suediei, în conformitate cu care „o obligație financiară care rezultă din impozite și cotizații poate aduce atingere protecției bunurilor din moment ce aceasta constituie o povară excesivă pentru persoana în cauză sau compromite radical situația sa financiară“. În situația puțin dezirabilă în care statul privează debitorul de toate veniturile sale brute, acesta este lipsit de orice mijloace de trai. Fără niciun venit, debitorul nu își poate asigura existența, fiindu-i periclitat standardul de viață și de sănătate. ...