Decizia CCR nr. 163/2019Punctul 17

17. În ceea ce privește claritatea și previzibilitatea textului de lege criticat, se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare, precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita, în funcție de conținutul acesteia, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest sens, se arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive. Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practica instanțelor de judecată și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională; o astfel de interpretare nu este în sine incompatibilă cu art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea hotărârile din 21 ianuarie 1999, 22 martie 2001 sau 20 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Garcia Ruiz împotriva Spaniei, paragraful 28, Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, paragraful 50, respectiv Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragraful 108). ...