Decizia CCR nr. 165/2019Punctul 11

11. Tribunalul Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul recunoaște persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, analizând pe fond notificarea nesoluționată în termen de către entitatea învestită de lege. Se mai apreciază că principul constituțional al accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești, în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări, respectiv, în speță, aceasta constând în necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Nu se poate vorbi de o situație disproporționată între persoanele care se consideră îndreptățite la restituire, pe de o parte, și instituțiile statului care nu și-au îndeplinit obligațiile referitoare la soluționarea notificării, pe de altă parte, dat fiind faptul că nu întotdeauna aceste entități sunt instituții ale statului, iar termenele instituite de lege au putut fi cunoscute de persoanele interesate, încă de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât acestea au avut în mod efectiv posibilitatea să adopte o conduită corespunzătoare propriilor interese, în limitele stabilite prin lege. Mai mult, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat asupra necesității implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, termene care trebuie să constituie garanții ale celerității procedurii, iar nu obstacole ale finalizării sale. De asemenea, se apreciază că nu este încălcat dreptul constituțional sau convențional de proprietate, dat fiind faptul că, atâta vreme cât o instanță de judecată nu a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, existența dreptului pretins, nu se poate vorbi de un „bun actual“. ...