Decizia CCR nr. 142/2019Punctul 24

24. Analizând admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate, Curtea constată că sesizarea formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată și nepromulgată încă, cât și sub aspectul titularului dreptului de sesizare. Astfel, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, obiecția de neconstituționalitate a fost formulată de un număr de 78 de deputați, aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au dreptul de a sesiza Curtea Constituțională pentru exercitarea controlului de constituționalitate a priori, fiind, așadar, îndeplinită această primă condiție de admisibilitate. Totodată, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate este admisibilă și din perspectiva termenului de sesizare, aceasta nefiind tardiv introdusă. În acest sens, Curtea reține că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea tacit pe 8 octombrie 2018, în condițiile art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituție, iar în data de 19 decembrie 2018 aceasta a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituția României, propunerea legislativă făcând parte din categoria legilor organice. La data de 20 decembrie 2018, legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, iar în data de 28 decembrie 2018, aceasta a fost sesizată în vederea exercitării controlului de constituționalitate a priori, de un număr de 78 de deputați, aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România. ...