Decizia CCR nr. 145/2019Punctul 41

41. În motivarea sesizării se invocă drept element de natură să determine caracterizarea Poliției Române ca organ de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, introducerea ca atribuție principală a aplicării de „măsuri de prevenire și combatere a terorismului“. Curtea constată însă că și legea în vigoare se referă la prevenirea și combaterea terorismului, în capitolul V - Drepturi și obligații. Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) lit. e) și f) din Legea nr. 218/2002, „(1) În realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale: (...) e) în cazul săvârșirii unei infracțiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acțiuni teroriste, să intre în incinta locuințelor, a unităților economice, a instituțiilor publice ori particulare, a organizațiilor social-politice, indiferent de deținător sau de proprietar, precum și la bordul oricăror mijloace de transport românești, cu respectarea dispozițiilor legale; f) să efectueze, cu respectarea dispozițiilor legale, controale ale persoanelor și bagajelor, precum si ale vehiculelor aflate în circulație, atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni sau posibile acțiuni teroriste“. Ca urmare, nu este vorba despre o competență cu caracter de noutate, de natură să determine, în sine, o altă calificare a Poliției Române. Enunțarea distinctă a acestei atribuții relevă importanța pe care legiuitorul i-o acordă, în considerarea gravității și efectelor actelor de terorism, care justifică măsuri adecvate acestei gravități. Pe de altă parte, dintr-o perspectivă pur tehnică, enunțarea distinctă a prevenirii și combaterii terorismului în capitolul din lege vizând atribuțiile Poliției Române realizează o corelare armonioasă cu prevederile referitoare la exercitarea acestei atribuții, cuprinse în capitolul vizând drepturile și obligațiile polițistului. ...