Decizia CCR nr. 137/2019Punctul 50

50. Referitor la criticile de neconstituționalitate care susțin încălcarea art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, Guvernul le consideră neîntemeiate. Astfel, cu privire la caracterul recomandărilor cuprinse în rapoartele M.C.V. din perspectiva art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională s-a pronunțat deja, în calitatea sa de garant al respectării Constituției, iar deciziile sale - potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție - sunt obligatorii erga omnes, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțându-se asupra relevanței constituționale a Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din perspectiva dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Legea fundamentală, în Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, după ce a arătat că, „aderând la ordinea juridică a Uniunii Europene, România a acceptat ca, în domeniile în care competența exclusivă aparține Uniunii Europene, […], implementarea obligațiilor rezultate din acestea să fie supusă regulilor Uniunii […]“ și că, „în virtutea clauzei de conformare cuprinse chiar în textul art. 148 din Constituție, România nu poate adopta un act normativ contrar obligațiilor la care s-a angajat în calitate de stat membru“, Curtea Constituțională a relevat totuși că „toate cele anterior arătate cunosc desigur o limită constituțională, exprimată în ceea ce Curtea a calificat «identitate constituțională național㻓, și că „înțelesul Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 […], act adoptat anterior aderării României la Uniunea Europeană, nu a fost deslușit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește conținutul, caracterul și întinderea temporală și dacă acestea se circumscriu celor prevăzute în Tratatul de aderare, […], care face parte din ordinea normativă internă, astfel încât Decizia 2006/928/CE nu poate constitui normă de referință în cadrul controlului de constituționalitate prin prisma art. 148 din Constituție“ (paragraful 88, teza finală). ...