Decizia CCR nr. 137/2019Punctul 75

75. Din analiza conținutului deciziei rezultă că actul de drept european conține o serie de obiective de referință, enumerate în anexa sa, trasând o serie de obligații cu caracter general Republicii Bulgaria și României: garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient, înființarea a unei agenții pentru integritate, continuarea cercetărilor cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt, respectiv adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției. Toate aceste obiective urmăresc consolidarea „unui sistem judiciar și administrativ imparțial, independent și eficient, înzestrat cu mijloace suficiente, între altele, pentru a lupta împotriva corupției“, astfel încât „deciziile și practicile administrative și judiciare din toate statele membre să respecte pe deplin statul de drept“. Obiectivele urmărite se subsumează deci principiului statului de drept și dreptului la un proces echitabil, consacrate expres de art. 1 alin. (3) și art. 21 din Constituția României. Însă, fără a diminua importanța reglementării unor astfel de obiective, Curtea constată că norma de drept european nu prevede obligații concrete (cu excepția celei privind înființarea unei agenții pentru integritate) sau garanții efective care, împreună sau separat, să contribuie la realizarea principiului statului de drept, ci trasează o serie de linii directoare, cu caracter de maximă generalitate și cu valoare preponderent politică (potrivit pct. 8 din preambulul deciziei, „Prezenta decizie nu exclude posibilitatea de a adopta, în orice moment, măsuri de salvgardare în temeiul articolelor 36-38 din Actul de aderare, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea respectivelor măsuri“). Or, un atare act, chiar obligatoriu pentru statul căruia i se adresează, nu poate avea relevanță constituțională, întrucât nici nu dezvoltă o normă constituțională, fiind circumscris celor existente, și nici nu complinește o lacună a Legii fundamentale naționale. ...