Decizia CCR nr. 121/2019Punctul 20

20. Considerentele ce au fundamentat această soluție se referă la reglementarea, prin ordin al ministrului de resort, a unor aspecte esențiale care definesc statutul polițistului și care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu, cum ar fi procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină. Curtea a arătat că aceste chestiuni trebuie reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului), precum și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât personalul vizat (care se poate raporta, în aceste condiții, doar la prevederile legii) nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare. În aceste condiții, este evident că Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 nu poate avea incidență de principiu în prezenta cauză, de vreme ce susținerile de neconstituționalitate formulate de către autorul excepției vizează, în realitate, o pretinsă omisiune legislativă. ...