Decizia CCR nr. 114/2019Punctul 7

7. Referitor la dispozițiile art. 202 alin. (4) lit. b) și c) , ale art. 203 alin. (2) și ale art. 211 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorul excepției apreciază că măsurile preventive, indiferent de natura lor, privative/restrictive de libertate, sunt subsumate unui scop comun, afectând dreptul fundamental la libertate. Susține că Legea fundamentală consacră principiul potrivit căruia libertatea persoanei și siguranța persoanei sunt inviolabile. Acțiunile autorităților publice privind restabilirea ordinii de drept sunt reglementate în mod riguros, așa încât libertatea individuală să fie pe deplin respectată și nicio persoană să nu fie victima unor acțiuni abuzive. Astfel, „Legea fundamentală statuează în sensul punerii măsurilor de limitare ori privare de libertate, ca măsuri, procesuale, sub autoritatea exclusivă a justiției“. Apreciază că garanțiile de independență sunt întrunite de către instanța judecătorească, nu și de organele de urmărire penală, în speță de procuror. Așa fiind, procurorul nu poate lua măsuri restrictive de libertate, cu referire la atribuții care revin justiției, exclusiv instanțelor de judecată și judecătorilor. ...