Decizia CCR nr. 101/2019Punctul 9

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Critica de neconstituționalitate se bazează, în esență, pe susținerea potrivit căreia textul incriminator are o formulare prea vagă, neprevăzând momentul la care trebuie să fi avut loc consumul de substanțe psihoactive pentru ca fapta să constituie infracțiune. Acest lucru duce, în opinia instanței, autoare a excepției, la o lipsă de previzibilitate a normei, contrar principiului legalității pedepsei. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerințe calitative, printre care și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 26 din 18 ianuarie 2012 și nr. 146 din 12 martie 2015). Desigur este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anume suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii. Arată că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Așadar, previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Norma incriminatoare la care se referă excepția de neconstituționalitate sancționează fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care se află sub influența unor substanțe psihoactive. Este evident că momentul consumării infracțiunii este cel al conducerii autovehiculului pe drumurile publice de către persoana al cărei comportament este încă influențat de consumul de substanțe psihoactive, modalitatea de determinare a acestei influențe asupra persoanei reprezentând un aspect procedural, adiacent normei de incriminare. Astfel, norma de incriminare se referă la existența influenței unor substanțe asupra persoanei la momentul conducerii autovehiculului, iar nu la existența unei concentrații de substanță în sânge la momentul prelevării probelor biologice, tocmai în considerarea efectelor specifice ale substanțelor psihoactive și a intervalelor diferite de timp în care acestea pot fi detectate în probele biologice prelevate de la consumator. De asemenea, aceste intervale de timp diferă de cele în care substanța psihoactivă influențează în mod concret comportamentul consumatorului, astfel încât este imposibilă detalierea în textul de incriminare a tuturor posibilelor situații practice. ...